oh, take me back to the start.

sunt cuminte si nu astept nimic. visul meu de a pleca la mare de 1 mai a cam ramas la stadiul de vis  si nimic mai mult. iar de data asta doar din vina mea.

nu vrea sa vad rasaritul tinand de mana un strain care stiu ca n-ar putea deveni mai mult decat ce este acum. nu vreau sa “ma gandesc la nori de ciocolata” doar pentru ca nu inteleg nimic din ce se intampla in realitate cu mine. am sa spun nu tuturor lucrurilor pe care am tendinta sa le fac doar ca sa uit ce am fost si sa devin altcineva.

(am vrut aseara sa-l aud pe A. sa il trezesc din somn si sa nu spun nimic. as fi putut totusi sa ii pun o singura intrebare atat de proasta incat l-ar fi dezamagit pana si pe el. iar raspunsul ar fi fost da sau nu. stiu prea bine ca daca ar fi spus da, as fi gasit zeci de motive pentru care acel da, in mintea mea, ar f i ramas nu.  iar daca ar fi raspuns nu, ar mai fi urmat si alte intrebari. dar nu am vrut  s-o iau de la capat. am stabilit ca am tras o linie groasa peste tot. )

mi se pare ca in ultima vreme sunt inconjurata de foarte multi prieteni. a venit V. azi la mine si mi-a admirat minunata mea veioza  multicolora de la IKEA. am mancat pizza si iar am ajuns sa vorbim despre problemele mele existentiale. sunt sigura ca in curand o sa clacheze.

imi pare bine si pentru ca in ultimele zile se pare ca ma inteleg din nou bine cu L. imi amintesc acum cand eram noi inca niste copile si stateam pe o treapta la tnb,  imaginandu-ne ca nu o sa intalnim niciodata pe cineva atat de special care sa ne schimbe vietile foarte plictisitoare de atunci.

“funny how things change” (iar asta se refera mai mult la L.)