Poezii pentru Irina @ Street Delivery

Mă stresează foarte tare ideea că peste 7 zile începe BAC-ul şi, de aceea, în fiecare zi promit că n-o sa mai ies din casă, că o să mă apuc să învăţ la româna şi să lucrez toate variantele la matematică. Asta măcar până duminică, atunci când mă duc la Placebo.

Aătazi, când încercam să finalizez atestatul la contabilitate despre “competitivitatea întreprinderilor în contextul integrării” (îmi vine să râd când citesc titlul ăsta), mă sună L., care vorbea cu foarte mult entuziasm despre “chestia aia de la Cărtureşti cu mulţi oameni şi fiecare face câte o chestie geniala, şi hârtie pe care o bagi în apă, şi unii care-ţi fac poze cu maimuţa, dar care, de fapt, n-au o maimuţa, şi haine pe gratis, şi limonadă şi… şi…. hai, veniţi şi vooooi?”  Şi da, ne-am dus – eu, V. si A.

Interesant evenimentul. Multe chestii pe care nu le-am înţeles şi care, probabil, nici nu trebuiau fi înţelese, doua terase geniale (una în spatele Cărtureştiului, cealaltă la câţiva metri mai încolo, tot pe Arthur Verona) care, cred eu, ar trebui să fie mereu deschise, un expreiment fizic cu un generator de curent electrostatic, eternele accesorii hand-made (de care acum 3-4 ani mă minunam, acum deja mi se par prea multe, prea scumpe, prea “la fel”)  şi o scena unde se făceau repetiţii pentru un concert. Şi, bineînţeles, standul TimeOut la care se scriau poezii. Astea mi-a atras mie atenţia.

Trebuie să recunosc că cel mai mult am vrut sa merg pentru poezii.  Mă aşteptam să fie ceva mult mai forţat, gen să mă rog eu de Andrei Ruse, Răzvan Ţupa sau Sorin DespoT să-mi scrie ceva, orice. Însă, nu, chiar ei ne-au întrebat dacă vrem o  poezie.

Mi-au plăcut întrebările pe care şi le-a pregătit Sorin – Care a fost ultima chestie de care te-ai bucurat? si Care a fost ultima nefericire? Răspunsurile mele au fost – 1 mai, când am mers la mare (atât de rar de bucuri tu? ) şi ultima zi de şcoală.

… poezia (sau jocul de cuvinte):

” o nouă uşă la fiecare pas
un pas istoric după fiecare uşă. “
de Sorin DespoT

” cum e să stai în faţa nimicului
nimicul absolut
liniştea, eclipsa totală
şi să zâmbeşti?

singurătate spui?
singurătatea-i o uşurare “
de Andrei Ruse

Genial de bine mi se potrivesc versurile astea, acum.

Si poemul lui Răzvan Ţupa, care a folosit maşina de scris pentru:

” nici nu ştii când brusc
iţi place să recunoşti
lucruri la care te-ai gândit

când am început să scriu
era mai dificil să ne închipuim
acum lucrurile s-au legat
cât aştepţi cuvintele

stau în mintea ta
şi tot ce e în jur
vrea să fie numit”

Şi ca să răspund acum, mai clar decât am făcut-o prima oară, îmi plac poeziile în genul ăsta.

Later edit:

Era acolo şi Cristi Cotarcea , despre care am crezut că e, de asemenea, implicat în “proiectul” cu poezii şi l-am întrebat dacă imi scrie şi el. În loc de poezie, însă, el mi-a dat o margaretă. Şi, cu ocazia asta, am aflat că nu va urma o continuare la Povestea pinguinului Boris, ci doar poveştile prietenilor lui Boris.