i’m too involved. but it’s okay. (pentru R.)

Totul e doar in mintea mea. Daca vei citi pana la capat, s-ar putea sa ramana si in mintea ta cateva zile, saptamani. Nu stiu cat de mare e influenta pe care as putea s-o am asupra ta. Nu inca.

Obisnuiam sa am asteptari de la oameni straini. Obisnuiam sa-mi imaginez tot felul de continuari neasteptate ale faptelor fara insemnatate. Aveam eu cumva impresia ca in spatele fiecarei chestii aparanet banale se ascund o groaza de simboluri. Am senzatia ca m-am vindecat de idealismul asta exagerat. Sunt calma acum. Nu imi mai imaginez nimic. Iau doar ceea ce e palpabil, ce e vizibil, clar. Asta se numeste realism?

“Who are you?”

Te-as pune pe tine sa raspunzi primul la aceasta intrebare. Raspunsul meu oricum n-ar face nicio diferenta. N-as sti cum sa ma explic. Ce sa spun. Cum sa spun ca sa intelegi, ca sa-ti dai seama… E cea mai stupida intrebare. E simplu, de fapt: I’m nobody (to you).

“I am sure that none of my answers would give you a clue.”

Deci, da, cu alte cuvinte, simte-te liber sa iti gasesti propriul raspuns.. As vrea sa daramam putin din zidurile astea care s-au ridicat in jurul nostru. As vrea sa incepi tu. Ma intelegi? De aceea eu voi continua jocul asta, voi continua sa fiu doar o ignoranta, sa te fac sa te simti invizibil, inexistent, neimportant.

… ma intreb doar cat va mai dura asta.