I’m back, I guess

Te-ai ascuns in camera ta, ai mancat ciocolata si portocale toata ziua si nimeni nu a vrut nimic de la tine. Ar fi trebuit sa iesi la berea aia, dar ce rost avea ? Nu va fi nimic niciodata, tu ai  hotarat asa, deci ar fi fost un efort inutil. « Distractie placuta, eu nu mai pot sa ajung (…si lasati-ma-n pace) ». Ce simplu e sa refuzi atunci cand nu-ti pasa, cand nu ai absolut niciun sentiment, nicio urma de regret. Esti inuman, asa obisnuiai sa-i spui lui cand facea asta. Dar, iata-te in aceeasi situatie – acum ti se mai pare inuman ?

Lucrurile de aici te apasa. Dezordinea amintirilor, a povestilor devine obositoare, sufocanta. O sa le pui in ordine, in fiecare dimineata iti propui asta, dar noaptea te regasesti in acelasi dezastru. Sunt atat de multe obiecte care nu-si mai gasesc locul, altele care lipsesc de prea mult timp, probabil zac uitate de saptamani intregi undeva unde nu te-ai gandit sa cauti. Si asa trec ore, zile, saptamani  in care nu faci nimic folositor.

Ai terminat de citit cartea pe care ai primit-o de ziua ta (una dintre cele doua de fapt). Nimic special, nu a reusit sa te distraga de la obsesiile tale. Te-ai intors din nou sa scrii despre ele aici. E cam trist. Si albumul de la Yann Tiersen  (Les Retrouvailles)  a inceput si s-a terminat de prea multe ori. Devine plictisitor.

Tot nu intelegi de ce trebuia sa retii faptul ca a lasat Trandafirul pe pat, prea obosit . E total irelevant. Si cu ocazia asta, recunoaste ca te asteptai la un trandafir ieri seara, macar ca o  formalitate. Dar din nou, irelevant.

Advertisement