I’m back, I guess

Te-ai ascuns in camera ta, ai mancat ciocolata si portocale toata ziua si nimeni nu a vrut nimic de la tine. Ar fi trebuit sa iesi la berea aia, dar ce rost avea ? Nu va fi nimic niciodata, tu ai  hotarat asa, deci ar fi fost un efort inutil. « Distractie placuta, eu nu mai pot sa ajung (…si lasati-ma-n pace) ». Ce simplu e sa refuzi atunci cand nu-ti pasa, cand nu ai absolut niciun sentiment, nicio urma de regret. Esti inuman, asa obisnuiai sa-i spui lui cand facea asta. Dar, iata-te in aceeasi situatie – acum ti se mai pare inuman ?

Lucrurile de aici te apasa. Dezordinea amintirilor, a povestilor devine obositoare, sufocanta. O sa le pui in ordine, in fiecare dimineata iti propui asta, dar noaptea te regasesti in acelasi dezastru. Sunt atat de multe obiecte care nu-si mai gasesc locul, altele care lipsesc de prea mult timp, probabil zac uitate de saptamani intregi undeva unde nu te-ai gandit sa cauti. Si asa trec ore, zile, saptamani  in care nu faci nimic folositor.

Ai terminat de citit cartea pe care ai primit-o de ziua ta (una dintre cele doua de fapt). Nimic special, nu a reusit sa te distraga de la obsesiile tale. Te-ai intors din nou sa scrii despre ele aici. E cam trist. Si albumul de la Yann Tiersen  (Les Retrouvailles)  a inceput si s-a terminat de prea multe ori. Devine plictisitor.

Tot nu intelegi de ce trebuia sa retii faptul ca a lasat Trandafirul pe pat, prea obosit . E total irelevant. Si cu ocazia asta, recunoaste ca te asteptai la un trandafir ieri seara, macar ca o  formalitate. Dar din nou, irelevant.

Love is about chemistry

You shimmy shook my bone leaving me stranded all in love on my own
Do you think of me? Where am I now? Baby where do I sleep?
(Kings of Leon – Closer)

Nu te-ai gandit ca in seara asta va ploua – si bine ai facut! Poate te-ar fi impiedicat sa iesi din casa, noaptea, pe aceeasi strada lunga de langa morminte. In fiecare zi pe strada asta petreci zece minute cu tine, cu muzica ta, cu gandurile tale, alergand, plimbandu-te, mergand pur si simplu. E drumul care te duce oriunde si pe care te intorci mereu acasa. Asfaltul s-a obisnuit cu privirea ta, cu pasii apasati sau dezorientati, cu urma de parfum pe care o lasi.

Ti s-a intamplat vreodata sa nu gasesti loc pentru cuvinte?

Stiai ca sunteti in acelasi loc in acelasi timp dar incercai sa prelungesti asteptarea. Urma sa-i revezi chipul atat de familiar dupa o perioada sinistru de lunga. Purtai inca vina a tot ce se intamplase ultima oara si ai fi preferat ca privirile vostre sa ramana mereu orientate in unghiuri diferite. Ochii aceia te fac sa te simti vulnerabila, vinovata, nesigura, te aseaza la locul tau sau te imping spre pacat.

20 inseamna maturitate. Ti-ai golit mintea de impulsuri. De ce sa joci din nou aceeasi carte? Te-ai hotarat sa traiesti clipa exact cum ti se ofera. Acum iti pare rau? Tot raul poate fi spre bine.

Ceea ce te sperie cel mai mult sunt oamenii cu principii. De ce? Simplu – pentru ca esti unul dintre ei si stii atat de bine ce inseamna asta. Ai fortat la maximum limitele care ti s-au impus, ai incercat orice truc ieftin – aveai tu senzatia ca lucrurile vor functiona asa, ca fotografiile rupte in mii si mii de bucati vor putea fi cumva reintregite. Imi pare rau pentru tine si visele tale. A trecut mult timp, prea mult poate. Cutiuta cu amintiri s-a umplut cu zeci de alte fotografii. Iti cer, deci, sa renunti, sa te conformezi, sa te maturizezi, caci despre asta este vorba. Nu mai bate la porti unde pesemne nu mai sta nimeni.

so i’ll wait/ you decide/ crash yourself in my walls/ there’s a door, right ahead/ to my world!
(urma – a door to my world)