The Show

I’m just a little bit caught in the middle
Life is a maze and love is a riddle
I don’t know where to go, can’t do it alone
I’ve tried and I don’t know why

Slow it down, make it stop or else my heart is going to pop
‘Cause it’s too much, yeah it’s a lot to be something I’m not
I’m a fool out of love ’cause I just can’t get enough

I’m just a little bit caught in the middle
Life is a maze and love is a riddle
I don’t know where to go, can’t do it alone
I’ve tried and I don’t know why

I’m just a little girl lost in the moment
I’m so scared but I don’t show it
I can’t figure it out, it’s bringing me down
I know I’ve got to let it go and just enjoy the show

The sun is hot in the sky just like a giant spotlight
The people follow the signs and synchronize in time
It’s a joke nobody knows, they’ve got a ticket to the show

Yeah, I’m just a little bit caught in the middle
Life is a maze and love is a riddle
I don’t know where to go, can’t do it alone
I’ve tried and I don’t know why

I’m just a little girl lost in the moment
I’m so scared but I don’t show it
I can’t figure it out, it’s bringing me down
I know I’ve got to let it go and just enjoy the show
Just enjoy the show

I’m just a little bit caught in the middle
Life is a maze and love is a riddle
I don’t know where to go, can’t do it alone
I’ve tried and I don’t know why

I’m just a little girl lost in the moment
I’m so scared but I don’t show it
I can’t figure it out, it’s bringing me down
I know I’ve got to let it go and just enjoy the show
Just enjoy the show, just enjoy the show

I want my money back, I want my money back
I want my money back, just enjoy the show
I want my money back, I want my money back
I want my money back, just enjoy the show

the end of my never-ending story

“I have to ask you a question.
It’s a good one so think about it.
If two people love each other, but they just can’t seem to get it together, when do you get to that point of enough is enough?“

iubirea ta se impiedica in cuvinte, dragule.

nu are rost sa reiau nimic, pentru ca acum te cred si te simt exact asa cum ar fi trebuit s-o fac si pana acum.
sunt o groaza de motive pentru care am crezut ca meriti totul, si unul singur care le darama pe toate – nu exista… reciprocitate…
sunt imatura, mi-am dat din nou seama de asta. nu sunt Sunshine, nu sunt brighter than Sunshine, nu sunt nimic. eu doar simt. asta e singura diferenta dintre mine si toate celelalte. si cat conteaza asta? deloc.
de ce “nebun de alb”? pentru ca e o melodie. atat? da, fraiero, atat, ce credeai?
eu m-am oprit. opreste-te si tu.
e prea mult “nimic” in tine pentru mine.

“never“

ne-am prefacut in cioburi si ruine.

Pe plaja oamenii dorm. Beau si se drogheaza, iar apoi adorm. Singuri sau imbratisati. Din cluburi se aud melodii pe care le stim amandoi. Le ascultam cand erai departe si nu putem sa ma joc in parul tau. Marea e calda si linistita. Nisipul a ramas murdar. Si ud. Mai ramanem o noapte? Te rog, nu ma lasa singura aici. E atata lume pe plaja, pe langa mine, aici mi-e frica sa raman singura. O sa ma pierd. Stii prea bine ca nu stiu cand sa ma opresc.

Hai sa mai bem. Tu, suc de portocale. Eu beau toata vodka. Fara suc de portocale, fara gheata sau zahar. Esti nebuna! Glumeam. Vreau cu suc. Dupa ce termin paharul asta vreau sa fumam. Si nu-mi spune ca am baut prea mult si ca n-o sa mai pot pleca de-aici. Pentru asta existi tu si… ei. Acum lasa-ma sa fac totul. O sa trag doar trei fumuri. Patru, fie.

Sunt foarte linistita, desi vreau foarte multe chestii in momentul asta. Hai sa alergam pe plaja, sa intram in apa si sa ramanem acolo pana dimineata. Hai sa ne ascundem intr-un cort. Macar doua ore. Imi ceri sa ma joc cu degetele in palma ta. Am senzatia ca degetele mele plutesc, sau danseaza, sau se pierd…. Ei rad de noi pentru ca nu inteleg nimic.

Ia-ma in brate. O sa adorm la tine in brate.

(Nu pot merge mai departe de punctul in care suntem acum. Te-am avertizat ca atunci cand ma plictisesc, dispar. De data asta, nu m-am plictisit, ci m-am speriat. Vreau sa ma ierti pentru tot. Eu nu stiu sa fiu o prietena adevarata.)

E frig aici. Am ramas doar noi. Eu si.. el. Credeam ca… in fine, nu mai conteaza.
E putin trecut de 5. Strazile sunt goale. Plaja aproape goala, mainile mele adanc ascunse in buzunare. Pana ajung in camera, asculta piesa asta: Butterflies in my Stomach – Magic Store

the payback

“Ati apelat cutia postala a abonatului …. La semnalul sonor, inregistrati mesajul dumneavoastra. Pentru a incheia, apasati tasta #.”

Cred ca n-o sa-mi mai raspunzi niciodata. Cred ca e ultima oara cand va fi nevoie sa ma ignori.

………..

………..

Am ajuns la un stadiu – atunci cand nu am nimic de spus, tac.

……………

……………

…………..

Te iubesc. Mult mai cuminte decat erai obisnuit. Cu mai putine cuvinte sau fapte sau gesturi. Mi-am impus niste limite care au devenit firesti. N-o sa mai vin sa-ti scriu pe usa cu vopsea alba mi-e dor de tine, n-o sa iti mai cer sa ramai in locuri sau momente pe care nu le vrei.

Iti amintesc ca n-ai fumat de 2 zile. O sa ne lasam de fumat si n-o sa-ti mai tremure mainile si genunchii, pentru ca n-o sa-ti mai lipsesc.

Multe lucruri se vor schimba.

Iti promit.

Stiu ca nu ma crezi. Te intrebi probabil de ce nu inteleg ca NU e nu. Ar fi trebuit sa inveti ca la mine nu exista NU. Dar, stai linistit, eu n-o sa fac nimic. O sa incerc doar sa ascult muzica mai incet si o sa-ti vorbesc doar despre ce e frumos .  O sa-ti amintesc mereu toate lucrurile frumoase de care ai uitat in ultima vreme si pe care le-ai ascuns foarte bine in tine.

Dar, sigur, nu vei vrea sa ma asculti. Nu-i nimic. O sa ne intelegem cumva. Desi eu nu fac compromisuri. Probabil o sa dispar cand o sa ma plictisesc de rutina asta.

Iti spun sincer, habar n-am ce vreau in momentul asta. Nu stiu unde mi-e locul sau daca am macar un loc undeva in scena asta. O sa-mi dau seama in timp.

#

#

#

the point is…

te-am intalnit pe tine, cel mai trist om de pe pamant. pe tine, cel ce stie totul despre bine si rau, cel care a atins perfectiunea (in ochii mei de copil) si care a cazut mult prea jos cand a hotarat sa se arunce de pe piedestalul care i se inaltase. te-am intalnit, si-ti cer sa ma asculti.

despre tine, nimeni nu o sa poata spune adevaruri mai frumoase. nu ti se vor mai scrie niciodata povesti ca ale mele. nu o sa-ti coloreze nimeni pielea uscata in culori mai vii, mai calde, mai curate. nu vor exista vise care sa te duca mai departe decat cele pe care le aveam noi, cand inca stiam sa visam impreuna. cele mai frumoase momente ale tale imi apartin mie. clipele si necuvintele, tot universul tau frumos imi apartine mie.

asta este zidul meu. acum, intelegi mai bine? in ochii mei vei fi mereu nefericit si calm. la fel ca mine.

happy you’re (not) gone.

Breathe me
everytime you close your eyes
Taste me
everytime you cry
this memory
will fade away and die
just for today breathe me
say goodbye.

m-am intors la tine cu pielea arsa de soare, m-am intors si ti-am cantat despre nebuni care iubesc cu mila si cu groaza. m-am intors fara niciun vis, doar sperand ca vei fi fericit, mai fericit ca mine. m-am intors ca sa-ti povestesc despre mine si nefericirea mea, care suna bine, mult mai bine decat ce ai tu acum.

mi-ai vorbit din nou despre clipa. ti-am oferit clipele mele, cu care n-ai stiut ce sa faci. le-ai lasat sa treaca. asta ma face sa cred ca nu stii nimic despre clipe.
am vrut sa ma regasesc in tine, in pielea ta, in zambetul tau. tu doar te fereai de mine, te ascundeai in tine, te indepartai. esti departe.

am vrut sa te apropii, am incercat sa iti intind maini si motive de care sa te agati ca sa te salvezi. m-am jucat cu gandurile si amintirile tale, intr-un parc, pe iarba. ti-am lasat porti deschise spre mine. (eram inca vulnerabila) ai spus nu. vei ramane departe.

tarziu, dupa ce am plecat de langa tine plangand, am inteles ca eu nu pot fi decat o alegere, niciodata o alternativa. ai fi putut sa ma alegi pe mine, dar ai ramas fix in punctul in care te-am gasit. ai ramas cu compromisurile tale, cu noptile fara vise, cu relatiile care se consuma mult prea repede.

eu cred ca si tu ai nevoie de o regasire. eu cred ca faci niste greseli uriase, dar eu nu mai vreau sa te salvez de tine, iubitul meu cu foarte mari probleme.

Dream brother, my killer, my lover

1. sa inveti sa canti la chitara.
2. sa nu (mai) asculti de nimeni.
3. sa ai grija de cuvinte. nu le (mai) irosi.
4. sa nu te pierzi.
5. sa crezi in tine si in ceilalti.
6. sa nu cauti dovezi.
7. sa nu fi rational.
8. sa fugi la mare.
9. sa dai oamenilor motive pentru a fi mai buni.
10. sa spui povesti, cu doua-trei ore inainte de rasarit.
11. sa plangi intr-o iarna, la Sinaia.
12. sa nu mai respecti reguli.
13. sa nu mai faci promisiuni.
14. sa scrii despre tine, despre toti cei din jurul tau.
15. sa nu ceri ce nu ti se cuvine.
16. sa intelegi mai mult decat ar intelege oricine altcineva.
17. sa nu (mai) renunti la nimic din ceea ce iti apartine.
18. sa nu ramai niciodata singur.
19. sa fii fericit.

Atat.

I watched a change in you. It’s like you’ve never had wings.

Am facut o papusa din toate resturile materiale pe care le am de la tine.

Are ochii din capete de ursuleti de plus, gri, pe care le-am prins de o carte groasa cu titlu englezesc. Gura i-am facut-o din scrisorile de la tine si interminabilele liste cu reguli si promisiuni (pe care n-am apucat niciodata sa le respectam), partea superioara a corpului – tricoul tau urias in care obisnuiam sa dorm vara trecuta, in Grecia, iar picioarele – pantalonii de la pijamaua roz cu oite, pe care mi-ai facut-o cadou de Craciun. Le-am cusut pe toate cu ata verde si galbena.

Plimb papusa asta dintr-un loc in altul. Ma cam impiedic de ea uneori, mai plang si-mi acopar fata cu ea, o mai mangai, o si lovesc din cand in cand. Sunt si zile in care uit de ea (din ce in ce mai multe) sau zile cand imi petrec tot timpul in preajma ei.

Nu zambeste niciodata. Nu are suflet. Nu am asteptari de la ea, pentru ca, in fond, e doar un obiect. Singurul lucru pe care, totusi, mi l-am propus a fost sa o mentin curata.

In curand o sa implineasca 4 luni. In anii papusilor, e foarte putin, ele traiesc sute de ani. Pentru noi, 4 luni pot parea o eternitate. Cate nu se schimba pentru noi in 4 luni…

In ciuda tuturor eforturilor mele de a o pastra nemurdarita, impecabila, aspectul ei se deterioreaza de la o zi la alta si se pare ca eu sunt singura care observa asta. Mi se pare ca si-a pierdut complet parfumul pe care il avea la inceput, mirosul acela care-mi era atat de familiar, culorile si-au pierdut stralucirea si ea, luata ca intreg, e lipsita de expresivitate.

Scriu, acum, despre ea pentru ca sper ca asta o va readuce la viata. Obisnuia sa fie o parte din mine si ma doare, intr-un fel, s-o vad atat de nevie.

Ma gandeam intr-o zi sa-ti fac cunostinta cu ea. Sa ti-o prezint, sa-ti spun povestea ei. Poate reusesti tu s-o vindeci. Sa te vindeci.

“just 19 and dream obscene…”

a fost ziua lui V. pe 28.

“E 11:52 pm. In 8 minute o sa implinesti varsta aia care te sperie, care te face sa te simti matura, care te invata lectii despre responsalbilitate, despre superioritate.. Varsta pe care nu o simti.

M-am obisnuit ca atunci cand vine vorba despre o zi de genul asta sa urez oamenilor sa fie fericiti. Fericirea e cel mai cuprinzator si mai abstract lucru.

O sa-ti spun si tie tot despre fericire. Totusi, sunt tentata sa-ti urez mai degraba sa ai intelepciunea de a vedea exact acele lucruri marunte, acele mici chestii care se intampla in fiecare zi – acele lucruri care conteaza. Tu chiar ai materialul din care sa-ti modelezi o imagine perfecta a ceea ce inseamna fericirea. Trebuie doar sa crezi in asta.”

i-am facut cadou Travesti cu autograf si un caiet plin cu fotografii alb-negru in care am promis ca voi scrie ceva cat de curand. (se pare totusi ca e dezamagita de carte  :-<)

astazi a fost ziua Alexandrei. plecasem cu ideea de a-i cumpara un ceainic si o cana din Carturesti, dar, cand am ajuns acolo nu ne-am putut dezlipi de una dintre mesele pline cu carti. ne-am hotarat cu greu asupra celor noua volume pe care le-am pus intr-o cutie absolut geniala. nu stiu cat de mult i-a placut ei cadoul, dar eu sunt foarte foarte entuziasmata. asteptam sa se convinga ca va fi studenta la Cibernetica din toamna – a zis ca abia dupa asta, se va apuca de citit.

“we ran out of time”

au trecut 10 minute in care am citit de cel putin 5 ori ca glucidele se formeaza primele in fotositeza si contin C, H si O. atat, doar cuvintele astea din cele 50 de foi care asteapta sa fie invatate, retinute, intelese perfect. am facut rost de melodia pe care am ascultat-o obsesiv de duminica pana acum si e pe repeat de vreo 4 ore. m-am plictisit. am atat de multe lucruri de facut, dar nimic care sa-mi placa. D. si-a luat chitara si iar mi s-a facut dor de Pasarea colibri si clasa a noua cand am tinut prima oara in mana chitara lui T.

m-am hotarat sa dau si la litere, desi mi-e greu sa cred ca voi fi in stare sa fac doua facultati in acelasi timp. dar vreau sa ma conving ca e imposibil. (desi nu stiu de unde vine aceasta siguranta ca vor fi doua facultati, dar ma las dusa de val. intru la farmacie)

urasc oamenii care ma ignora. ii detest pur si simplu.

si, nu, nu mai cred nimic. si nici voi n-ar trebui sa ma mai credeti pe mine.

ps: vreau sa vad filmul How to Steal a Million.